orașul și singurătatea
Iulia Iordan
Întotdeauna deschid fereastra după ce închid ușa,
ca și cum nu m-aș putea hotărî
dacă să mă închid pe dinăuntru sau pe dinafară.
Uneori pare mai ușor de trăit pe dream-mode,
dar cine poate stabili cu exactitate greutatea unui gol?
Dalele sparte și murdare ni se mișcă sub tălpi
pe trotuarul dintre Universitate și Piața Romană.
Compun o melodie doar a lor,
din apă, noroi și piatră,
o acompaniem în căști ca să sune un pic mai bine.
Mă aflu simultan în mai multe locuri.
Orașul cu volumul la maximum
și ritmul care uniformizează stări de spirit,
același drum pe care întâlnesc mereu aceiași oameni,
stația de autobuz unde doar vârtejul ridică ambalajele de pe jos,
metroul care gonește cu toate ecranele deschise,
parcurile sălbăticite, unde cu greu găsești o bancă la umbră.
Liniște,
un lux pe care nu mi l-am permis niciodată de când m-am mutat aici.
Ce este în toate?
Alienarea.
Deasupra ceaiului fierbinte se învârt rotocoale de abur,
iar eu citesc cu luminile stinse
o carte care mă face să mă gândesc la tine.
Devin ușoară și inutilă ca o coajă uscată,
din care cineva a smuls sâmburele viu.
A scrie cuiva
este doar speranța că acea persoană există undeva.
Cui te adresezi atât de direct atunci când scrii?
Mi-e dor,
dar mă descurc cu ce am.
Trăiesc pe dream-mode
din momentul în care mă trezesc până când reușesc să adorm
și aștept seara în care ficțiunea
va prelua complet controlul asupra vieții mele.
Și, totuși,
singurătatea absolută,
dacă presupunem că ea este posibilă,
înseamnă mai degrabă eu fără mine
absența într-un prezent continuu.
Teama de a rămâne aici, chiar și după dispariție.
În ce moment se scriu biletele de adio în această situație?
-
scriitoare - educator muzeal - curator
Iulia este scriitoare, educator muzeal și curator, iar timpul ei de lucru se împarte între muzee, biblioteci și școli. Prin inventarea unor contexte culturale variate și originale, îi aduce pe tineri în preajma culturii și studiază de fiecare dată reacțiile chimice care se produc în astfel de situații. O concluzie parțială a cercetărilor sale ar fi că muzeele, arta contemporană și literatura le îmbunătățesc tinerilor și copiilor gândirea critică și pe cea creativă, capacitatea de cunoaștere, îi fac mai curioși și mai atenți la lumea în care trăiesc și la ei înșiși.
Iulia este autoarea mai multor cărți pentru copii și tineri, a unor resurse și instrumente specifice educației muzeale, curatoarea unor expoziții interactive dedicate copiilor, co-fondatoare a De Basm. Asociația Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți din România și membră a Asociației Da’DeCe.
Cum să ne apropiem de semnificațiile culturii, în așa fel încât aceasta să capete un sens profund, atât la nivel personal, cât și social este una dintre provocările sale profesionale la care caută în permanență răspunsuri prin proiecte culturale și printr-o cercetare doctorală în Studii Culturale, coordonată de CESI – Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Poți citi despre proiectele ei și ale colegilor săi pe site-urile www.asociatiadadece.ro și www.debasm.ro.